Să apreciem! Luna cadourilor, ori lumea cadourilor?

Este cunoscut de toți faptul că luna Decembrie este numită LUNA CADOURILOR. De unde a căpătat acest statut? De la faptul că de secole oamenii sărbătoresc în luna decembrie nașterea Domnului Isus, care a fost privită ca un gest de dăruire a lui Dumnezeu, și pentru faptul că oamenii au început să își facă și ei la rândul lor cadouri în această perioadă. Se fac cadouri de Moș Nicolae, de Crăciun, de anul nou, de reîntalnire a familiei si așa mai departe.
Probabil că această lună este cea mai abundentă în această practică; practica de a dărui.

Este poate un gest de rutină, abordarea iarăși și iarăși a acestei sărbători a venirii lui Isus în lume ca pe un dar făcut oamenilor de către Dumnezeu. An de an auzim același lucru: “Dumnezeu ne-a dăruit un Fiu al Său care sa devină Mântuitorul Lumii” și așa mai departe.
Gândindu-mă la acest gest al dărniciei, am realizat că gestul de a dărui este tratat oarecum confuz cănd este privit din punct de vedere biblic. De exemplu,, dacă atunci când dăruim persoanei iubite sau copiilor noștri un cadou nu ne gândim deloc la milă sau compasiune,, ci mai degrabă la un gest de apreciere pe care vrem să îl arătăm celui căruia îi facem darul, atunci când vorbim de dărnicie din punct de vedere biblic, amestecăm lucrurile, considerând milostenia o dărnicie sau amestecând dăruirea cu milostenia, ori cu ajutorarea săracilor.
Deși în ambele cazuri, adică și când e vorba de a dărui și când e vorba de a face o milostenie, avem de a face cu a da și a primi, totuși motivația celor două gesturi este total diferită.
Când faci un dar arăți apreciere, iar când faci o milostenie arăți compasiune sau milă. Darul îl faci cuiva pe care poate vrei să îl surprinzi cu gestul tău, transmitțându-I că este important pentru tine, pe când atunci când faci o milostenie o faci pentru cineva aflat în nevoie, și pentru că nu poți trece pe lângă acea nevoie a cuiva fără să o lași neîmplinită.
Spuneam în introducere că Decembrie este numită luna cadourilor pentru că oamenii au început să își facă unii altora cadouri plecând de la faptul că Dumnezeu ne-a dăruit pe Fiul Său.
Faptul că Dumnezeu Tatăl a hotărât să Îl trimită pe Isus pe pământ este oare un dar al lui Dumnezeu? Sau este o milostivire a lui Dumnezeu față de rasa umană? Probabil că cei mai mulți ar spune că e vorba de un dar al lui Dumnezeu pentru că au in minte versete arhicunoscute ca cel din Ioan 3:16 “Fiindcă atât de mult a iubitt Dumnezeu lumea că a dat…” sau, “dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos”.
Dar nu aș vrea să scăpăm din vedere că ceea ce a făcut Isus față de noi nu a fost numai dar ci și un gest de compasiune, și ca drept argument vă aduc alte versete din Scriptură: ”Fiindcă Dumnezeu a închis toată lumea în neascultare ca să aibă îndurare {sau milă} de toți” Romani11:32.
Dacă ne vom uita în capitolele 9,10 și 11 din Romani vom vedea că Dumnezeu ne spune că are milă de cine-I place și se va îndura de cine-I va plăcea. Însă la sfârșitul capitolului 11 dacă vom citi cu atenție aceste 3 capitole vom vedea că de fapt hotărârea lui Dumnezeu de a se îndura de cineva ține de plăcerea Lui. Și care este plăcerea lui Dumnezeu care odată satisfăcută ar putea să Îl convingă să aibă milă și de noi? Întâi trebuie să Îi cerem mila Lui și apoi va trebui să Îl ascultăm pe El, ascultare care înseamnă a avea credință în El. Faptul că cineva are credință în El, Îl înduioșează așa mult pe Dumnezeu încât acel om devine iubit de Dumnezeu și este avut în vedere de Dumnezeu pentru împărțirea milei Sale.
Deci dacă Dumnezeu a închis toată lumea în neascultare, înseamna că mila lui Dumnezeu este revărsată peste același număr de persoane pe care El anterior l-a închis în neascultare. Însă din toată această mulțime peste care Dumnezeu a plouat mila și îndurare {Eu dau ploaie și peste cei buni și peste cei răi}totuși, cei care ajung să dobândească mila lui Dumnezeu într-adevăr sunt numai acei care aleg să ceară și să rămână sub mila lui Dumnezeu. Când plouă poți allege să rămâi sub stropii ploii, sau poți să fugi de ploaie, întocmai cum mulți oameni nu vor să rămână sub ploaia milei lui Dumnezeu.
Deci, venirea lui Isus în lume nu este numai un dar ci și o milă nemărginită a lui Dumnezeu. “Dar slăvit fie Dumnezeu, care în nemărginita Sa îndurare, la vremea hotărâtă, ne-a chemat…” spune Scriptura într-o exclamatie proclamativă a lui Pavel.
Deci iată că nu e numai dar ci și milă.
Acum frumusețea acestei stări de fapt stă în următoarele aspecte:
1. Dumnezeu are și milă de noi, împlinind nevoile noastre, dar ne dă și daruri apreciiind persoana noastră, în vreme ce noi nu putem să avem milă de Dumnezeu pentru că El nu are nevoi neîmplinite. Apropos, mă simt adesea oarecum intrigat atunci când aud unii predicatori folosind expresii de genul “Dumnezeu are nevoie…”. Unii o fac involuntary alții poate chiar cred acest lucru, însă eu nu pot fi de accord cu asta. Un Dumnezeu care are nevoi este un Dumnezeu slab, este mult prea uman, este lipsit de tăria de a-și împlini nevoile. De fapt Dumnezeu nu are nici o nevoie iar dacă Dumnezeu ne-a chemat pe noi la o anumită trăire sau la o slujbă oarecare a făcut-o având în vedere nevoile noastre și nu nevoile Lui. Atunci când a hotărât să împartă Tronul Său cu noi nu avea nevoie de cineva care să stea pe tron, pentru că El era deja acolo, însă a vrut să ne facă nouă cinstea și bucuria de a împărți și împărți totul cu El. În schimb, dacă noi nu putem avea milă de El totuși putem să Îi facem daruri. De bună seamă că cel mai măreț dar pe care am putea să Il facem este viața noastră. De fapt aici este o lună a cadourilor în sensul că Dumnezeu zice: “Eu am oferit un dar! Vrei să Îl primești?” iar tu la randul tău trebuie să faci un dar lui Dumnezeu care este gata să primească ce Îi oferi tu.
De ce El vrea viața ta? Pentru că El ți-a dat viața Lui! Așadar, cea mai importantă PERSOANă pe care trebuie s-O ai în vedere atunci când pregătești darurile tale pentru Cei dragi este Isus care ar fi încântat să primească aprecierea ta în aceste zile.
Din păcate astăzi ducem o lipsă acută de apreciere. Nu noi, sau nu numai noi, ci toți cei din jurul nostru și asta pentru că nu mai știm să apreciem. Azi avem nevoi, avem cerințe, avem standarde la care trebuie să ajungem, avem competențe însă mult prea puțină apreciere. Fapptul că cineva este evaluat și răsevaluat pune o presiune pe cel ăn cauză și adesea, chiar dacă atinge standardele cerute, totuși nu este satisfacut deoarece in afară de remunerație omul are nevoie de apreciere.
Propuneți în această lună măcar, ca pe urmă s-ar putea să îți intre în obișnuință, să apreciezi și iar să apreciezi. Să apreciezi mâncarea soției, chiar dacă nu e ca cea mai reușită care ai mâncat-o, nota de 9 sau de 8 a copilului, slujba făcută cu dăruire chiar dacă nu a fost pe gustul tău, obișnuiește-te să apreciezi și vei vedea că și tu vei fi apreciat. Adeseori aprecierea este mai mult decât cadoul în sine.
Dacă ai aprecia îndeajuns ce a făcut Isus pentru tine odată venit în lume, ai înțelege că această înțelegere te-ar obliga la o schimbare de atitudine față de Isus.
De ce e nevoie de o schimbare de atitudine?
Pentru că dacă nu Îi dai lui Isus ce așteaptă El, adică viața ta, orice altceva I-ai da ar fi un gest de milă ieftina care n-ar putea decât să Îl jicnească.
2. Când nu Îi dai darul tău lui Dumnezeu nu poți decât să îl amăgești cu cei doi bănuți aruncați în grabă ca unui cerșetor cu care nu vrei să ai de a face mai mult decât 2-3 secunde. Dacă crezi că e destul să ții un post tradițional în această perioadă, sau dacă crezi că e destul să mergi la Biserică de Crăciun s-ar putea ca aceste lucruri să nu fie decât o tentativă ieftină de a scăpa de Dumnezeu pe care crezi că L-ai mulțumit cu aceste lucruri. Când vrei să scapi repede, repede de cineva înseamnă că nu ți-e dragă compania aceluia și indifferent ce dar i-ai face, totuși acel dar nu va fi un gest de apreciere. Lui Dumnezeu poți să Îi dai un dar, iar dacă nu ești dispus să dai singurul dar pe care Îl așteaptă El orice altceva este neînsemnat.
3. Dacă darul este pentru Dumnezeu, mila este pentru oameni. Asta îmi spune că mila pe care Dumnezeu o apreciază la Mine, El dorește să o vadă revărsându-se spre oameni deoarece și El a plouat îndurarea Sa peste toți. Când I-ai dat darul tău lui Dumnezeu și ai învățat că viața ta trebuie să fie ca a Lui {“Cine zice că rămâne în El, adică Isus, trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus” 1Ioan 2:6}, atunci înțelegi că mila este pentru oameni și nu pentru Dumnezeu, iar atunci când Îl iubești pe Dumnezeu și ca expresie a dragostei pe care I-o porți I-ai dăruit viața ta întreagă, o să începi să devii ca El, adică vei învăța să faci să plouă compasiunea ta peste toți oamenii atunci când este nevoie de ea.
Așadar, dă-I darul tău lui Dumnezeu și împarte mila ta oamenilor, iertând pe cei de neiertat, purtând grija celor aflați în nevoi și făcând orice altceva ce te va învăța dragostea de Dumnezeu și de oameni.
Dacă cei mai mulți din noi am face așa ar fi cu adevărat o Lume a cadourilor șin u doar o Lună a Cadourilor.

Lasă un răspuns